O clasă de compuși formată prin reacția componentelor izocianatului cu compuși amino. Componentele izocianatului pot fi monomeri, polimeri, derivați de izocianati, prepolimeri și semi-prepolimeri.
Polyurea este o poliamidă carbonatată, care este comparabilă cu policarbonatul, care este explorată. Polaritatea grupării ureei este mare și se pot forma mai multe legături de hidrogen. Prin urmare, punctul de topire al poliureei este mai mare decât cel al poliamidei corespunzătoare, iar duritatea acesteia este, de asemenea, mai mare. Este potrivit pentru fibre textile. Poliurea poate fi sintetizată prin polimerizarea diaminei cu diizocianat sau uree.
Polinonilurea este un polimer reprezentativ din poliurea. Preparată prin condensarea nonadiaminei cu uree, proprietățile sale sunt similare cu cele ale poliamidei (de exemplu, nailon 6). Poate fi rotit la topit la 230-235 C, cu o densitate mică (1,066 g / cm3). Are o bună rezistență la căldură, vopsire și coroziune. Rezistența la tracțiune a fibrelor este de 0,0441-0.0539 Newton / d, iar alungirea este de 23%. Este potrivit pentru fabricare. Plase de pescuit și tricotaje.
Polyurea este utilizat pe scară largă. Domeniile sale de aplicare sunt: protecția betonului reprezintă 60%, căptușeala rezistentă la uzură pentru 15%, structura din oțel protecție la coroziune 10%, rezistența la apă pentru acoperiș 10%, alte 5%.
Ca tehnologie de protecție, tehnologia poliurea este utilizată în principal în patru domenii: impermeabil, anticoroziv, anti-eroziune și decorarea suprafeței. De exemplu, aplicarea poliureei în orașul cu guler anticoroziv, conducta anticoroziune este, de asemenea, cel mai timpuriu și cel mai mare domeniu de aplicare a tehnologiei poliurea. Aplicațiile din alte domenii includ anticorrosia cu structură de oțel (în special pentru grămezi de oțel în debarcaderuri), materiale elastice anti-coliziune (baloane de mare, apărători de coarde)
Protecția centralelor nucleare, industria de apărare (șasiu rezervor, cască antiglonț), instalații de înot etc.
